Cerca nel blog

sabato 24 marzo 2012

Spiranza pi sti figghi ! di Giovanni Giardina 23-03-2012-


                                                   Oh  patri  mia,  io’  ‘un  ti  dicu  nenti
                                                   tu  mi  mittisti  o  munnu  e’ fu  cuntenti,
                                                   poi  fu  disgrazia  o  fu  castiu  i  Diu,
                                                   tu  mi  lassasti  nicu  e  ti  pirdi’u .

                                                  Ricuordu  havi’a  finutu  i  puocu  a  uerra
                                                  ma  nuddu  pinio’  a  fami  n’ta  sta’  terra,
                                                  cu  schinu,  cu  zappuni,  e  chi  zappuddi,
                                                  ortaggi,  ranu,  e  fila  di  rapuddi.

                                                  A  nonna  mia  chi  ligna  cuscinava
                                                  c’un  piattu  di  fasula  m’ascialava,
                                                  n’ta  cascia  si  tini’a    pani  caliatu
                                                  prima  vini’a  vagnatu  e  poi  cunzatu.

                                                  Quannu  fasci’a  a  pasta  chi  pastiddi,
                                                  da  cuntintizza  io’  vidi’a  li  stiddi,
                                                  e  n’finu  c’on  si  vriugnavanu  i  pignati,
                                                  sempri  patati  e  vruocculi  affucati .

                                                  Sutta  e  travagghi  eramu   struduti
                                                  ma  in  canciu  si  scoppiava  di  saluti,
                                                  pi  stari  m’piedi  e  rinfurzari  u  schinu,
                                                  pani  caliatu  e  a  schicciuledda  o  vinu.

                                                ‘ddi  tiempi  oramai   fuoru  scurdati,
                                                 i  figghi   nostri  su  tutti  viziati
                                                ‘un  manca  nenti,  sempri  pranzi  fini,
                                                 apposta  i  spitali  sunnu   sempri chini.

                                                 N’ta  ricchia  tutti  cu  telefoninu
                                                 passianu  avanti  e  arriedu  a  culu  chinu,
                                                 su  tutti  strapurtati  di  la  scienza,
                                                ‘un  fuoru  n’zignati  n’ta  malipatienza.

                                                 Ora  ca  i  tiempi  nuostri  su  passatii,
                                                  e i  viecchi   cummattimu  ca  saluti,
                                                 u  desideriu   e’  moriri  cuntenti,
                                                 spirannu  c’a  sti  figghi  ‘un  manca  nenti !
       

Nessun commento:

Posta un commento

Nota. Solo i membri di questo blog possono postare un commento.