Cerca nel blog

martedì 25 settembre 2012

A me matri ! di Gianni Farruggio (proposta da Giovanni Giardina)


                                                 Tu mi criscisti , mi mannasti a scola
                                                  poi mi mittisti  l’ali  e mi discisti vola.
                                                  E iò  vulàiu  ‘ntra  paisi  strani,
                                                  senza pinzàri ca ti lassàiu ‘nte  peni.

                                                  Partìu……..  ti lassàiu  sula,
                                                  cumu na varca senza vila,
                                                  a testa frasturnata ,l’occhi chini
                                                  e senza sangu,…. tutti li to vini.

                                                  Ti lassàiu sula……...partìu  luntanu,
                                                  ma vidu ancòra ca mi stenni a manu
                                                  mi salutàvi….. ma  mi dicevi: torna!
                                                  t’aspettu  cca…...,.cuntu li me jorna.

                                                  Ora  c’haiu  furrìatu  menzu  munnu,
                                                  e l’haiu vistu quasi ‘nsinu  a ‘nfunnu,
                                                  ora m’arripuosu  e pensu sempri a ttia,
                                                  cu tantu amuri e tanta nostalgìa.

                                                   E pensu quantu beni mi vulèvi,
                                                   e quantu  cosi  belli  mi  discèvi:
                                                 “Attentu nun sudàri, annunca  t’arrifriddi”,
                                                   e dusci, dusci, mi mittivi i mani ‘nte capiddi !

                                                   M’accarizzavi, mi strincèvi forti,
                                                   siparàri  nni  po’, sulu la morti !
                                                   La morti ‘mpitiusa  poi  t’arrubbò,
                                                   e luntanu,  luntanu di mia ti purtò !

                                                   Si fisci tardu , passàru  li me anni,
                                                   tra gioi, duluri  e peni ranni !
                                                   Stancu  è u me cori, stanca è la me testa,
                                                   ma  prestu  nni ‘ncuntramu  e sarà festa !

Nessun commento:

Posta un commento

Nota. Solo i membri di questo blog possono postare un commento.