Cerca nel blog

domenica 24 marzo 2013

Giovanni Giardina propone ‘Ncuntravu u Signuri ! di Ignazio Butitta


                                             ‘Ncuntràvu u Signuri pa strata e ci dissi:
                                             ’Un  t’affrunti a caminàri  scausu ?
                                              Era stancu, l’ossa rusicàti da camula ,
                                              a tonaca sfardàta e a vucca sicca e circàva  acqua;
                                              Facìa  pietàti a vidillu!
                                              Ma pinzannu a chiddu chi nni fici,
                                              pu piaciri di mittirinni o munnu,
                                              e vidirinni, arrubbari,odiari ,assicutàri  i dinari
                                              e godiri du mali di l’autri;
                                              Vi dicu a virità: ……‘Un mi spuntò na lacrima !
                                              E facìa ‘mprissioni, un picciottu di trentatrianni
                                              beddu , iautu, ussutu ,
                                              cu l’occhi di ova di palumma figghiati ‘nta pagghia.
                                              Facìa ‘mprissioni dda taliatùra d’omu ca trasèva
                                             ‘nto cori cumu  cu ventu   di ciatu,
                                             ‘nto cori cumme  lingua d’agneddu  e capricchi di matri.
                                              Ma  pinsannu  a chiddu chi nni fici,
                                              pu piaciri di vidirinni scippàri l’occhi l’unu  cu l’autru,
                                              ammazzarinni, chiantàri bannèri di vittoria ‘nte panze di morti,
                                              Vi dicu a virità :…….. Nun mi spuntò na lacrima !
                                              Ci dissi sulu:……Era Miegghiu si non nascèvi,
                                              si non scinnèvi ‘nterra e non murivi ‘nta  Cruci !
                                              Nuatri, fussimu nenti, né pampini , né ciuri
                                              e mancu carni punciuta di l’api  manciata di vermi.
                                              Fussimu nenti, negghi senza timpesta ,
                                              e senza trona e lampi ‘nto cielu ,e  tirrimoto ‘nterra…. nenti!
                                              Era stancu……….,mi taliava,…… e chiancìa,
                                              cumu  nu  nnoccenti,  chi ‘nchiana  o  patibulu !

Nessun commento:

Posta un commento

Nota. Solo i membri di questo blog possono postare un commento.