Cerca nel blog

domenica 9 dicembre 2012

Giovanni Giardina propone ....Pino Paino

La canzone che segue,ispirata al dolore per la ragazza emigrata,chiude con un sommesso grido d’angoscia per la terra natìa,che non è più come allora,quando c’erano ancora tanti conterranei, costretti poi dalla miseria e dalle vessazioni,ad emigrare verso terre lontane.
                                                 A   LITTÈRA
                                        ‘Un  t’arricuordi...?

                                   ‘Un t’arricuordi bedda, ‘nta littèra
                                  quannu stinnievi o suli ddi cannizzi?
                                  Eri splinnenti cchiù da megghiu sfera
                                  luciènu cchiù du suli ddi to trizzi !
                                  Tu mi guardasti e ti canciò la cera
                                  iò ti squagghiai e ‘un’avìa vizi:
                                  finù du munnu ca na vota c’era,
                                  ora arristàru sulu i malivizi.
                                  Murù Lipari nostra,’un’è cchiù vera,
                                  cu sta genti vinùta  i’nta  l’ospizi !

                                  Ancora si ci piensu  mi cunfunnu
                                  mentri vinièvi e ghièvi i ‘nta Pinnata,
                                  u sangu m’agghiacciava cumu o tunnu,
                                  m’anchianàva pa testa na vampàta !
                                  Finieru i Liparuoti, ‘un c’è cchiù munnu,
                                  ti nni isti ‘nta ssa terra scunsulàta :
                                  sta bedda civiltà tuccò u funnu
                                  ddu juornu ca partisti mmaculata 1
                                  U sacciu ca ‘un ci curpi ! Era di sira ,
                                  to patri ‘un’avia nenti di manciàri,
                                  finùta a guerra vinniru i suspira !
                                 ‘Un c’era  pani,‘un c’era i travagghiari!
                                  Visti dda terra, sa pigghiò di mira:
                                  chianciennu vi nni istivu a curcàri !
                                  Cumu tira dda navi , cumu tira….
                                  surcànnu tristi  ddi stranièri mari !

                                  Piccatu ca me nonnu era dutturi,
                                  piccatu ca ‘un patìa puru a fami,
                                  me patri era nutàru ed u ghialùri * ( il  luccicare di preziosi )
                                  scumàva fino o cuoddu chi so mani.
                                  Si iò  avissi suffrùtu i to duluri,
                                  o s’avissi patùtu dda to fami,
                                  ssa terra nni vidissi ora in amuri
                                  cumu l’api regina cu so sciami !

                                  Ma si ci piensu supa mi cunforta,
                                  ca stu distinu Diu ni l’ha assignàtu !
                                  Tu si filici dduocu e nun m’importa,
                                  iò sugnu a casa mia arriggittatu !
                                  Chiddu co cori mia sulu ‘un supporta,
                                  è ca Lipari nuostru l’hannu ammazzàtu,
                                  partiennu di ddu juornu ca la porta ,
                                  i dannàti rapièru all’emigratu !

                                Addiu Lipari mia , scuogghiu filìci,
                                quann’è ca ti vidrò di nuovu ‘mpaci ?

Nessun commento:

Posta un commento

Nota. Solo i membri di questo blog possono postare un commento.